TALC s.n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros şi moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. t a l c o, germ. T a l k.

TÂLC, tâlcuri, s.n. (Pop.) 1. Înţeles², sens, rost, semnificaţie. ♢ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînţeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicaţie. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ♢ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ.

TÂLC s. v. accepţie, comentariu, conţinut, fabulă, interpretare, însemnare, înţeles, semnificaţie, sens, tălmăcire, tâlcuire, valoare.

TÂLC s. 1. v. semnificaţie. 2. v. mesaj. 3. semnificaţie, sens, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi şi ~uri noi.)

TALC s. v. steatit.

talc s. n.

tâlc s. n., pl. tâlcuri

TALC n. Mineral unsuros şi moale, alb-verzui, întrebuinţat în medicină, cosmetică şi în industrie. /<fr. talc

TÂLC ~uri n. 1) Înţeles profund, ascuns; noimă; subînţeles. ♢ Om cu ~ om priceput. Fără ~ fără noimă; fără rost. A nu avea nici un ~ a fi complet lipsit de sens. 2) Învăţătură exprimată alegoric; poveste moralizatoare; parabolă. ♢ A vorbi în ~uri a vorbi figurat; a vorbi în pilde. /<sl. tluku