TĂRÍE, (rar) tării, s.f. 1. Forţă fizică; putere, vigoare. 2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forţă morală; fermitate. 3. Autoritate; stăpânire. 4. Soliditate, trăinicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (Înv.; concr.) Fortificaţie. 6. Moment culminant. 7. Fig. Boltă cerească, firmament; văzduh. ♦ Altitudine, înălţime; (concr.) vârf, pisc. 8. Grad (mare) de concentraţie de alcool, de aromă etc. 9. Intensitate auditivă a unui sunet. – Tare + suf. -ie.

TĂRÍE s. v. aer, armată, atmosferă, autoritate, boltă, cer, dioptrie, dominare, dominaţie, drept, firmament, fortificaţie, hegemonie, împuternicire, întăritură, legalitate, miez, mijloc, oaste, oştire, pământ, putere, slavă, spaţiu, stăpânire, supremaţie, toi, trupe, uscat, valabilitate, valoare, văzduh, zări.

TĂRÍE s. 1. duritate, rezistenţă, soliditate, tenacitate. (~ unui metal.) 2. v. durabilitate. 3. v. consistenţă. 4. v. temeinicie. 5. concentraţie, (înv. şi reg.) tărime. (Ce ~ are vinul?) 6. v. intensitate. 7. v. dinamism. 8. v. putere. 9. forţă, putere, străşnicie, vigoare. (Reclamă cu ~ dreptatea.) 10. vehemenţă, vigoare. (Îşi susţine opinia cu ~.)

tăríe s. f., art. tăría, g.-d. art. tăríei; pl. tăríi, art. tăríile

TĂRÍ//E ~i f. 1) Capacitate (a fiinţelor vii) de a săvârşi acţiuni fizice; forţă fizică; putere. ~a braţului. 2) (despre persoane) Capacitate de a lua decizii fără a şovăi. ~ de caracter. 3) (despre corpuri solide) Proprietatea de a fi tare; rezistenţă la deformare şi zgâriere. 4) (despre alcool şi alte substanţe) Grad de concentraţie. 5) (despre sunete) Intensitate auditivă. 6) fig. Calitate care pre-zintă valoare sau importanţă. ♢ ~a (sau ~ile) cerului boltă cerească; firmament. [G.-D. tăriei] /tare + suf. ~ie