TRĂSN͹, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neaşteptată, ciudată, nesăbuită. 2. Tranz. şi intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-şi manifesta mânia zgomotos şi cu furie, strigând, vociferând; a tuna şi a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se ţicni. ♦ Tranz. şi refl. A (se) ameţi de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanşa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti.

TRĂSNͲ vb. IV v. trosni.

TRĂSNÍ vb. 1. (MET.) a detuna, (reg.) a săgeta, a tuna. (Afară plouă şi ~; a ~ un copac.) 2. v. bubui.

TRĂSNÍ vb. v. aliena, ameţi, apuca, căşuna, chercheli, îmbăta, înnebuni, năzări, sminti, ţicni, turmenta, veni.

trăsní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăsnésc, 3 sg. trăsnéşte, imperf. 3 sg. trăsneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trăsneáscă

A TRĂSN//Í ~ésc 1. intranz. 1) A se produce un trăsnet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a detuna. ♢ A-i ~ ceva prin cap a-i veni pe neaşteptate o idee (năstruşnică). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-şi descărca mânia strigând. 4) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face să se trăsnească. 2) (fiinţe, lucruri) A lovi trăsnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ♢ A-l ~ pe cineva prin minte a-i veni o idee neaşteptată. /<sl. trĕsnonti

A SE TRĂSN//Í mă ~ésc intranz. pop. fam. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se ţicni; a înnebuni; a se aliena; a se scrânti. 2) A se ameţi de băutură. /<sl. tresnonti