VÁLVĂ, valve, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereţii exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permiţând căderea seminţelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care serveşte la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulaţiei unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.

VẤLVĂ, (4) vâlve, s.f. 1. Agitaţie deosebită provocată de un fapt ieşit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (Înv.) Alai, pompă; p. ext. măreţie, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, ştimă. ♢ Vâlva băii = zână despre care se crede că stăpâneşte, supraveghează şi distribuie comorile dintr-o mină de aur. 5. (Rar) Vâlvătaie. [Var.: (pop.) vấlfă s.f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva.

VÂLVĂ s. 1. v. agitaţie. 2. v. senzaţie. 3. (fig.) ecou, răsunet. (~ produsă. de descoperirea făcută.)

VÂLVĂ s. v. alai, faimă, fast, notorietate, pompă, prestigiu, renume, reputaţie, vază.

válvă s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve

vâlvă s. f., g.-d. art. vâlvei; (zâne) pl. vâlve

VÂLV//Ă ~e 1) Agitaţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; vâltoare; tumult. 2) Părere publică favorabilă sau defavorabilă despre cineva sau ceva; reputaţie; faimă. /<sl. vluhvu

VÁLVĂ s.f. 1. (Zool.) Fiecare dintre cele două capace ale cochiliei de scoică. 2. (Bot.) Fiecare dintre cele două jumătăţi ale unei păstăi. 3. Organ de maşină care serveşte la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulaţiei unui fluid într-o conductă etc. 4. Instrument pentru depărtarea părţilor moi care astupă intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve, cf. lat. valva].