VICLEÁN, -Ă, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se poartă, vorbeşte fără sinceritate, ascunzându-şi adevăratele intenţii (reprobabile); făţarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) şiret, şmecher, isteţ. 2. (Pop.) Rău, crud, neîndurător, hain. 3. (Înv.) Care îşi calcă credinţa sau cuvântul; necredincios; trădător. ♦ (Rar) Care nu crede în învăţăturile religiei creştine; păgân. ♦ (Substantivat, m.) Duh necurat, drac. [Var.: (înv.) hicleán, -ă adj.] – Din magh. hitlen.

VICLEÁN adj. v. adulter, infidel, nefidel.

VICLEÁN adj., s. 1. adj. v. ipocrit. 2. s. v. ipocrit. 3. adj. v. perfid. 4. adj. v. şmecher. 5. adj. abil, şiret, şmecher, (pop.) mehenghi. (Om ~ în acţiuni.)

VICLEÁN adj., s. v. necredincios, păgân.

vicleán adj. m. (sil. -clean), pl. vicléni; f. sg. vicleánă, pl. vicléne

VICLEÁN ~eánă (~éni, ~éne) (despre persoane) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde gânduri duşmănoase; perfid; insidios. 2) Care se orientează cu pricepere în orice situaţii, trăgând foloase; şiret; şmecher; hâtru. 3) înv. Care a renunţat la credinţa sa; renegat. [Sil. vi-clean] /<ung. hitlen