RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mişcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mişcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuţeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. ♦ (Despre oameni şi manifestările lor) Iute în mişcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ♢ Loc. adv. Cu paşi repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre agenţi fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute. 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziş, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la ţintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat, deodată, brusc. ♢ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu, prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

Repede ≠ agale, alene, domol, încet, lent, liniştit, târziu

RÉPEDE adj. v. succint, sumar.

RÉPEDE adj., adv., s. I. adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. v. iute. 3. adv. v. iute. 4. adv. v. imediat. 5. adv. v. allegro. 6. adv. v. deodată. 7. adj. v. abrupt. II. s. (ENTOM.; Cicindela campestris) (reg.) dragobete, măsurător, târtăriţă.

répede adj. m., f. répede; pl. m. şi f. répezi

répede adv.

répede (insectă) s. f., pl. répezi

RÉPEDE¹ adv. 1) Într-un timp scurt; în (cu) grabă; iute; imediat. A acţiona ~. 2) Înainte de vreme; (prea) devreme; de timpuriu; prematur. A îmbătrâni ~. /<lat. rapidus, rapide

RÉPE//DE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgătoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitaţii atmosferice) Care sunt intense şi de scurtă durată. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu unghi mare de înclinaţie. Po-vârniş ~. 6) (despre mişcări) Care se face fară întârziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide