ŢIPÁR, ţipari, s.m. Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă; chişcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. ţ i p a².

TIPÁR, tipare, s.n. 1. Ansamblul operaţiilor de tipărire a unui text; tehnica, meşteşugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ♢ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ♢ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecţionează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clişeu, şablon. ♦ Ştanţă pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ.

ŢIPÁR s. (IHT.; Misgumus fossilis) (pop.) chişcar, (reg.) şerpar, (pdn Mold.) şarpe.

ŢIPÁR s. v. anghilă.

TIPÁR s. v. ciubuc, ciubucar, clişeu, impri-merie, lambar, lămbuitor, loc comun, tipografie.

TIPÁR s. 1. v. tipărire. 2. (TIPOGR.) (înv.) stambă. (A da la ~.) 3. (TIPOGR.) tipar adânc v. calcografie; tipar înalt = pantografie. 4. v. zaţ. 5. v. presă. 6. v. ştanţă. 7. v. urmă. 8. v. şablon. 9. v. calapod. 10. (rar) patron. (~ pentru un obiect de îmbrăcăminte.) 11. model, prototip. tip. (A construit templul după ~ele greceşti.) 12. model, (înv.) izvod. (Un ~ de scrisoare.) 13. v. cofraj. 14. v. formă. 15. tipar metalic v. cochilă.

tipár s. n., pl. tipáre

ţipár s. m., pl. ţipári

TIPÁR ~e n. 1) Totalitate a procedeelor folosite la imprimarea tipografică a unui text, a unei ilustraţii etc. 2) Ansamblu de mijloace tehnice cu ajutorul cărora se publică un text. Hârtie de ~ . ♢ Bun de (sau pentru ) ~ gata pentru editare. A da la ~ a preda un manuscris spre tipărire. 3) Obiect determinat după care se reproduc obiectele identice; calapod; şablon; model. 4) Urmă lăsată pe o suprafaţă prin apăsare. /<ngr. tipári[on], sl. tiparu

ŢIPÁR ~i m. Peşte dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al şarpelui, acoperit cu solzi mărunţi; chişcar. ~ de mare. /Orig. nec.

tipar

ţipár, ţipári, s.m. (reg.) ardei iute; ţipoi.