BRÁZDĂ, brazde, s.f. 1. Fâşie îngustă de pământ, tăiată şi răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ♢ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ♢ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o noua situaţie, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care serveşte la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ♢ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigaţie, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feţei; rid. – Din sl. brazda.

BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. şi refl. 1. Tranz. şi absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. şi absol. (Despre roţi, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. şi refl. Fig. (Despre faţa omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o ţară. – Din brazdă.

BRĂZDÁ vb. v. cuta, încreţi, rida, zbârci.

BRĂZDÁ vb. a tăia, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adânc munţii.)

BRÁZDĂ s. 1. (pop.) brăzdătură. (O ~ de pământ.) 2. v. răzor.

BRÁZDĂ s. v. crestătură, creţ, cută, dâră, dungă, glie, încreţitură, rid, urmă, zbârcitură.

brázdă s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brázde

brăzdá vb., ind. prez. 1 sg. brăzdéz, 3 sg. şi pl. brăzdeáză

A SE BRĂZD//Á se ~eáză intranz. fig. (despre piele) A se acoperi cu brazde; a face riduri; a se zbârci; a se cuta; a se rida. /Din brazdă

A BRĂZD//Á ~éz tranz. 1) (pământul) A lucra cu plugul, trăgând brazde. 2) A traversa, lăsând urme. 3) A face să se brăzdeze. /Din brazdă

BRÁZD//Ă ~e f. 1) Fâşie de pământ tăiată şi răsturnată cu plugul. 2) Urmă lungă care rămâne în linie dreaptă după răsturnarea pământului cu brăzdarul. ♢ A da (sau a se da) la ~ a se îndrepta; a se schimba în bine; b) a se acomoda; a se deprinde cu ceva. Din (sau de) ~ vite înjugate la plug dinspre brazdă; din dreapta. 3) Bucată de pământ, de obicei de formă paralelipipedică, desprinsă cu iarbă cu tot de pe un teren pentru a fi răsădită în alt loc (ca ornament, drept protecţie etc.). 4) Fâşie de iarbă sau de cereale cosite, având lăţimea unei apucături de coasă sau de cositoare; polog. 5) fig. Încreţitură a pielii (mai ales la faţă); rid; creţ; zbârcitură; cută. 6) fig. Urmă longitudinală lăsată pe o suprafaţă. [G.-D. brazdei] /<sl. brazda

brázdă (-de), s.f. – 1. Fîşie îngustă de pămînt tăiată şi răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînţat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s.n. (fierul plugului); brăzdător, s.n. (brăzdar); brăzdătură, s.f. (brazdă); brăzdoi, s.n. (brazdă greşită).

brázdă (-de), s.f. – 1. Fîşie îngustă de pămînt tăiată şi răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînţat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s.n. (fierul plugului); brăzdător, s.n. (brăzdar); brăzdătură, s.f. (brazdă); brăzdoi, s.n. (brazdă greşită).