CLONC², cloncuri, s.n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peştele, somnul, şi îl goneşte către plase sau cârlige.

CLÓNC¹ interj. Cuvânt care imită strigătul cloştii. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s.n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloştii, ciorii, corbului etc. 2. S.n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peştii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

clonc s. n., pl. clóncuri

clonc (-clonc) interj.

CLONC interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul caracteristic produs de cloşcă). /Onomat.

CLONC, (1) interj., (2) clóncuri, s.n. ~ (cf. cloc)