PLÁSĂ¹, plase, s.f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecţionat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ♢ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o reţea de fibre textile sau din material plastic. ♢ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înşela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se aşează în spatele porţilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) şi pentru a pune în evidenţă cu uşurinţă marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moşie în evul mediu, în Ţara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judeţ, în vechea împărţire administrativă a ţării; ocol. III. (Rar.) Limbă de cuţit; tăiş. – Din sl. plasa.

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi băni, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuţii). 3. Tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) situa într-un anumit loc, spaţiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situaţie (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziţie; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.

PLÁSĂ², plese, s.f. (Reg.) Fel de mâncare ce se serveşte la masă. – Din ngr. plási.

PLĂSÁ vb. v. aplauda.

PLÁSĂ s. v. ascuţiş, categorie, călcâi, chip, fel, gen, jgheab, lamă, latură, limbă, mâner, neam, plaz, plăsea, soi, sort, specie, staul, streaşină, talpă, tăiş, tip, varietate.

PLÁSĂ s. I. 1. fileu, reţea. (~ la un năvod.) 2. v. fileu. 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEHN.) plasa iţelor v. cocleţi; ostreţe (pl.), (~ la războiul de ţesut.) 6. v. păienjeniş. 7. v. sacoşă. II. (înv., în Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a judeţului.)

PLASÁ vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.

plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. şi pl. plaseáză

plásă (împletitură, împărţire administrativă, tăiş) s. f., g.-d. art. plásei; pl. pláse

plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése

A PLAS//Á ~éz tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenţie). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiţie; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrăţişeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer

A SE PLAS//Á mă ~éz intranz. 1): ~ pe o anumită poziţie (sau pe poziţia cuiva) a susţine o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer

PLÁS//Ă¹ ~e f. 1) Împletitură cu ochiuri mari, confecţionată din fire groase (textile, sintetice sau metalice) având diverse întrebuinţări; fileu. ♢ A prinde pe cineva în ~ a seduce pe cineva. 2) Obiect confecţionat dintr-o astfel de împletitură. [G.-D. plasei] /<sl. plasa

PLÁS//Ă² ~e f. 1) (în evul mediu în Ţara Românească) Parte dintr-o moşie cuvenită unui proprietar. 2) Subdiviziune administrativă în cadrul unui judeţ. [G.-D. plasei] /<sl. plasa

plásă, pláse, plăşi, plése, s.f. (înv. şi reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice).

plăsá, plăséz, vb. I (înv.) a bate din palme.

PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziţie. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].