COMPLÉT¹, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet²).

COMPLÉT², -Ă, (1) compleţi, -te, adj., (2, 3) completuri, s.n., (4) adv. 1. Adj. Care conţine tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipseşte nici una dintre părţile constitutive; întreg, desăvârşit, deplin, împlinit. ♢ Opere complete = ediţie cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S.n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători şi asesori care iau parte la soluţionarea unui litigiu. 3. S.n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârşire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

Complet ≠ incomplet, necomplet

COMPLÉT adj., adv. 1. adj. plin. (Vagonul e ~.) 2. adj. întreg. (O cantitate ~.) 3. adj. integral, întreg. (Textul ~ al nuvelei.) 4. adj. v. exhaustiv. 5. adj. v. total. 6. adj. v. împlinit. 7. adv. v. integral. 8. adj. v. absolut. 9. v. nemărginit. 10. adj. v. deplin.

complét adj. m., pl. compléţi; f. sg. complétă, pl. compléte

complét (bal, colectiv de judecată, costum) s. n., pl. compléturi

COMPLÉT³ adv. În întregime; cu desăvârşire; completamente; radical. /<fr. complet, lat. completus

COMPLÉT² ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte din două (sau din trei) piese asortate. 2) Totalitate de obiecte de acelaşi gen cu destinaţie specială; garnitură. ~ de scule. ~ de reviste. /<fr. complet, lat. completus

COMPLÉ//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârşit; întreg; total; deplin. Serviciu ~. Opere ~te. Echipaj ~. 2) (despre recipiente, săli, vehicule de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; fără locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultăţile dezvoltate; fără lacune în dezvoltare. /<fr. complet, lat. completus

COMPLÉT, -Ă I. adj. întreg, desăvârşit, deplin. o opere ĕ = ediţie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♢ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârşire. III. s. n. 1. ~ de judecată = colectiv din judecători şi asesori care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb şi accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcţionarea unui sistem. 3. compleu. (<fr. complet, lat. completus)

COMPLÉT, -Ă I. adj. Întreg, desăvârşit, deplin. ♢ Opere complete = ediţie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. s.n. 1. Complet de judecată = colectiv format din judecători şi asesori care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă şi se poartă împreună. III. adv. În întregime, cu desăvârşire. [(I) var. complect, -ă adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus].