CONVENŢIONÁL, -Ă, convenţionali, -e, adj. 1. Stabilit, prin convenţie, acceptat prin tradiţie. 2. Provenit dintr-o convenţie învechită sau practicată mecanic (şi rupt de realitate); artificial. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturaleţe, factice, prefăcut. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. conventionnel, lat. conventionalis.

CONVENŢIONÁL adj. I. 1. v. afectat. 2. v. academic. II. v. fiduciar.

convenţionál adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. convenţionáli; f. sg. convenţionálă, pl. convenţionále

CONVENŢIONÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de convenţie; propriu unei convenţii. Valoare ~ă. Limbă ~ă. Semn ~. 2) Care corespunde unei convenţii sociale învechite; în conformitate cu o convenţie perimată. Politeţe ~ă. Purtare ~ă. 3) (despre fire, caractere etc.) Care conţine o prefăcătorie; lipsit de naturaleţe; prefăcut; artificial. ♢ Armament ~ armament care nu include arme atomice. Mijloace ~e mijloace clasice. [Sil. -ţi-o-] /<fr. conventionnel, lat. conventionalis

CONVENŢIONÁL, -Ă I. adj. 1. stabilit prin convenţie. o semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură. 2. lipsit de naturaleţe; artificial, factice; arme ĕ = arme clasice, cunoscute şi folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice şi chimice). II. s. m. membru al Convenţiei (4). (<fr. conventionnel, lat. conventionalis)

CONVENŢIONÁL, -Ă adj. 1. Stabilit prin convenţie; acceptat prin tradiţie. 2. Artificial, nenatural, factice. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. conventionnel, lat. conventionalis].