DISTÍNCT, -Ă, distincţi, -te, adj. 1. Care se deosebeşte prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de acelaşi fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, desluşit. – Din fr. distinct, lat. distinctus.

Distinct ≠ asemănător, neclar, identic, nedesluşit

DISTÍNCT adj., adv. 1. adj. deosebit, diferit, (înv. şi pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 2. adj. v. aparte. 3. adj. v. separat. 4. adj. v. caracteristic. 5. adj. v. clar. 6. adv. v. bine.

distínct adj. m., pl. distíncţi; f. sg. distínctă (sil. -tinc-), pl. distíncte

DISTÍNC//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care se distinge de ceva sau de cineva apropiat sau analog; diferit. 2) (despre voce, sunete etc.) Care se aude bine; desluşit; clar. /<fr. distinct, lat. distinctus

DISTÍNCT, -Ă adj. 1. Separat, deosebit, diferit de altceva. 2. Clar, desluşit. [< fr. distinct, cf. lat. distinctus].