DÓZĂ², doze, s.f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care serveşte la protecţia unor elemente din instalaţiile electrice. 2. Dispozitiv care serveşte la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.

DÓZĂ¹, doze, s.f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanţă, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.

DOZÁ, dozéz, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporţii determinate, substanţele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporţia în care un element, o substanţă sau un material intră, împreună cu altele, în compoziţia unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanţă sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporţii judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

DÓZĂ s. (rar) porţie, (înv.) tuţie. (O ~ de medica-mente.)

DOZÁ vb. 1. a potrivi, a proporţiona. (A ~ substanţele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanţa. (A-şi ~ efectele.)

dozá vb., ind. prez. 1 sg. dozéz, 3 sg. şi pl. dozeáză

dóză (cantitate, dispozitiv, instrument) s. f., g.-d. art. dózei; pl. dóze

DÓZ//Ă² ~e f. Cutie din material izolant care serveşte la protecţia unor contacte din instalaţiile electrice. /<fr. dose

DÓZ//Ă¹ ~e f. 1) Cantitate anumită de o substanţă oarecare. 2) med. Cantitate de un medicament oarecare, care trebuie administrată o singură dată. /<fr. dose

A DOZ//Á ~éz tranz. 1) (substanţe sau materiale) A potrivi într-o doză justă, pentru a forma un amestec. 2) (componentele unui tot) A distribui după o anumită doză. 3) (lucruri, vorbe, acţiuni) A folosi în doze judicioase. /<fr. doser

DÓZĂ¹ s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o substanţă, dintr-o radiaţie etc. care produce un anumit efect. ♦ Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. Cantitate dintr-o substanţă care intră în compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose].

DOZĂ² s.f. 1. Cutie folosită mai ales la instalaţiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte şi ramificaţii. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub acţiunea vibraţiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutător pentru desfăşurarea în bune condiţii tehnice a developării filmelor. [< germ. Dose].

DOZÁ vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporţii substanţele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].