DUMNEZEIÉSC, -IÁSCĂ, dumnezeieşti, adj. 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; divin. 2. Fig. Minunat, superb, splendid. [Pr.: -ze-iesc] – Dumnezeu + suf. -esc.

DUMNEZEIÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.

DUMNEZEIÉSC adj. (BIS.) 1. v. divin. 2. v. provi-denţial.

dumnezeiésc adj. m., f. dumnezeiáscă; pl. m. şi f. dumnezeiéşti

DUMNEZE//IÉSC ~iáscă (~iéşti) 1) Care este considerat ca provenind de la Dumnezeu; divin 2) fig. Care se caracterizează printr-un înalt grad de desăvârşire într-o ierarhie de valori. 3) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; celest. [Sil. -ze-iesc] /Dumnezeu + suf. ~esc