DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însuşiri cu totul excepţionale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus.

Divin ≠ profan

DIVÍN adj., adv. v. minunat, splendid, superb.

DIVÍN adj. (BIS.) 1. ceresc, dumnezeiesc, sfânt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaînalt. (Pronia ~.) 2. v. providenţial. 3. bisericesc, religios. (Serviciu ~.) 4. v. sfânt.

divín adj. m., pl. divíni; f. sg. divínă, pl. divíne

DIVÍN ~ă (~i, ~e) 1) (în concepţiile reli-gioase) Care se consideră că provine de la Dumnezeu sau de la zei; din cer; dumnezeiesc; ceresc. Dar ~. 2) Care este caracteristic pentru Dumnezeu şi zeităţi; dumnezeiesc. Putere ~ă. Har ~. 3) Care este menit să-l slăvească pe Dumnezeu. Serviciu ~. Carte ~ă. 4) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; celest. Frumuseţe ~ă. Melodie ~ă. /<fr. divin, lat. divinus

DIVIN, divinuri, s.n. (în Republica Moldova) Bătură spirtoasă obţinută prin distilarea anumitor sorturi de vin; coniac, brandy. – Di + vin (de la distilat de vin)

DIVIN, divinuri, s.n. (în Republica Moldova) Băutură spirtoasă obţinută prin distilarea anumitor sorturi de vin; coniac, brandy. – Di + vin (de la distilat de vin)

DIVÍN, -Ă adj. 1. Dumnezeiesc; de zeu, de la zei. ♦ Făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (Fig.) Minunat, splendid, încântător. [Cf. lat. divinus, fr. divin, it. divino].

divin,idal,miraculos