FOCÁR, focare, s.n. 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut raze paralele. ♢ Focar real = punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obţinut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracţia printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obţinut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanţe până la punctele curbei dau o sumă, o diferenţă sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanţe până la punctele unei suprafeţe dau o sumă, o diferenţă sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalaţiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; în sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare şi de răspândire (a unor acţiuni, idei, sentimente etc.). 6. (Med.; în sintagma) Focar de infecţie = centru al unui proces inflamator, loc în care se colectează puroiul; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecţii; p. ext. loc murdar, neîngrijit. 7. (Înv. şi pop.) Fochist. – Foc¹ + suf. -ar (după fr. foyer).

FOCÁR s. v. centru, fochist.

FOCÁR s. focar magmatic v. bazin magmatic; focar seismic v. hipocentru.

focár s. n., pl. focáre

FOCÁR ~e n. 1) Punct de întâlnire a razelor luminoase convergente, reflectate sau refractate de un sistem optic. 2) geom. Punct de reunire a razelor vectoare ale unei curbe. 3) Parte a unei instalaţii de încălzit în care are loc arderea combustibilului. 4) fig. Centru de concentrare şi de răspândire a unor idei sau influenţe. ~ de ştiinţă. /foc + suf. ~ar

focár², focáre, s.n. (înv.) 1. foc mare (în care se ardeau osândiţii); rug. 2. (fig.) nenorocire, amar.

FOCÁR s.n. 1. Punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă şi care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. Punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei maşini, a unui aparat sau a unei instalaţii de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strâng şi de unde se răspândesc anumite idei, influenţe etc. 5. Focar de infecţie = centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândeşte o anumită boală; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursă de căldură, după fr. foyer].