NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oáde, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparţine nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de raţiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s.m. şi f. – Din bg. neroda.

Nerod ≠ ager, deştept, înţelept, mintios

NERÓD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NERÓD adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; f. sg. neroádă, g.-d. art. neroádei, pl. neroáde

NER//ÓD ~oádă (~ózi, ~oáde) şi substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; tâmp; netot; năuc; stupid. 2) Care nu are nici un sens; care este fără noimă; prostesc; stupid; nătâng. /<bulg. neroda