PĂLͲ, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la faţă (de emoţie, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-şi pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.

PĂL͹, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neaşteptate, a năpădi, a copleşi. 2. Tranz. şi intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. şi refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arşiţă etc.). ♢ Tranz. Soarele păleşte plantele – Din sl. paliti.

PALÍ s.m. Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă şi ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda. – Din fr. pali.

PĂLÍ vb. v. ofili.

PĂLÍ vb. a (se) îngălbeni, (înv. şi reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoţie.)

PĂLÍ vb. v. ajunge, arde, arunca, atinge, azvârli, bronza, culca, da, dărâma, doborî, dogori, frige, izbi, înnegri, întinde, lovi, lungi, nimeri, ochi, pârjoli, pârli, pocni, prăbuşi, prăji, prăvăli, răsturna, trage, trânti.

pălí (a (se) lovi, a deveni palid) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pălésc, imperf. 3 sg. păleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păleáscă

A PĂL//͹ ~ésc 1. tranz. 1) A atinge brusc şi cu putere (intenţionat sau din întâmplare); a lovi. ♢ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neaşteptate de o favoare a sorţii; b) a fi pus în situaţia de a face ceva contrar voinţei sale. 2) fig. (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc şi în întregime; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a năboi; a copleşi; a năpădi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, raspândind căldură foarte mare; a arde; a pârli; a pârjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PĂLI. /<sl. paliti

A PĂL//Ͳ ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre faţa lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumină) A străluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. pâlir

A SE PĂL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-şi încălzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti

PÁLI s.m. Veche limbă de cultură în Sri Lanka, derivată din sanscrită. [< fr. pali].

pălí², pălésc, vb. IV (reg.; despre iarbă, fân) a aşeza în pale; a pălui.