REANIMÁRE, reanimări, s.f. Acţiunea de a reanima şi rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcţiunilor vitale ale organismului (circulaţia, respiraţia etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

REANIMÁRE s. 1. (MED.) reînsufleţire. (~ unui muribund.) 2. v. terapie intensivă. 3. v. reînsu-fleţire.

reanimáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reanimării; pl. reanimări

REANIM//ÁRE ~ări f. 1) v. REANIMA. 2) med. Procedeu de restabilire a funcţiilor vitale ale organismului (respiraţia şi circu- laţia), când acestea au încetat. 3) Secţie într-un spital sau într-o clinică în care se aplică acest procedeu. [Sil. re-a-] /v. a reanima

REANIMÁRE s.f. Acţiunea de a reanima şi rezultatul ei; (spec.) acţiunea de a readuce la viaţă un bolnav cu ajutorul unor mijloace speciale; resuscitare. [< reanima].