SCORMONITÓR, -OÁRE, scormonitori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormoneşte; fig. (în special) care caută să pătrundă, să cerceteze, să iscodească pentru a afla, a descoperi, a înţelege ceva. 2. S.n. Piesă metalică în formă de gheară aplicată la unele pluguri, pentru a scormoni pământul dedesubtul brazdei. – Scormoni + suf. -tor.

SCORMONITÓR s. v. cultivator.

SCORMONITÓR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.

scormonitór adj. m., pl. scormonitóri; f. sg. şi pl. scormonitoáre

scormonitór s. n., pl. scormonitoáre