SORÓC, soroace, s.n. (Pop.) 1. Termen fixat pentru săvârşirea unei acţiuni sau pentru îndeplinirea unei obligaţii; interval de timp în cuprinsul sau la sfârşitul căruia se efectuează un lucru. ♢ Loc. adv. (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari. ♢ Expr. A sfinţi sorocul = a respecta cu stricteţe un termen de plată. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârşitul existenţei, a înceta să mai existe; p. ext. a muri. ♦ Dată la care se întâmplă ceva. ♦ Epocă a anului când se coace şi se strânge recolta; (concr.) recolta culeasă în această epocă. ♦ Menstruaţie. 2. Dată, fixată în practica creştină, când se pomenesc morţii; slujbă religioasă care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limită. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteală, orânduială. ♦ (Reg.) Ursită, soartă; prevestire. – Din sl. sŭrokŭ.

SORÓC s. v. ceas, ciclu, clipă, clipită, dată, destin, epocă, extremitate, fatalitate, interval, limită, margine, menire, menstruaţie, minut, moment, noroc, oră, ordine, perioadă, period, pre-destinare, rată, răgaz, răstimp, regulă, rânduială, rost, scadenţă, secundă, soartă, socoteală, spaţiu, termen, timp, ursită, vreme, zi, zodie.

soróc s. n., pl. soroáce

SOR//ÓC ~oáce n. 1) Dată fixată pentru efectuarea unui lucru, a unei acţiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (în practica religioasă) Zi fixată dinainte, în care are loc pomenirea morţilor. 3) Interval de timp; răstimp. 4) (în superstiţii şi în creaţii folclorice) Forţă supranaturală care se crede, că determină dinainte desfăşurarea evenimentelor; soartă; destin; ursită; fatalitate. /<sl. suroku