STAŢIONÁR, -Ă, staţionari, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care nu variază câtva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (în aparenţă) nu-şi schimbă câtva timp locul pe sfera cerească. ♦ Care rămâne în aceeaşi stare, care nu mai evoluează, care nu progresează; spec. (despre boli) care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp; (despre un câmp de forţe) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. II. S.n. 1. Serviciu într-un spital sau instituţie spitalicească în care sunt internaţi (pentru un timp mai scurt) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului şi pentru tratament. 2. (Înv.) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.

STAŢIONÁR adj. constant, neschimbat. (Situaţie ~ în evoluţia bolii cuiva.)

staţionár adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. staţionári; f. sg. staţionáră, pl. staţionáre

staţionár s. n. (sil. -ţi-o-), pl. staţionáre

STAŢIONÁR¹ ~e n. 1) Instituţie medicală în care sunt internaţi bolnavii pentru diagnosticare şi tratament; spital. 2) înv. Mic vas militar care supraveghea intrarea şi ieşirea din port. /<fr. stationnaire, lat. stationarius

STAŢIONÁR² ~ă (~i, ~e) 1) Care rămâne neschimbat câtva timp. 2) Care se menţine în aceeaşi stare. /<fr. stationnaire, lat. stationarius

STAŢIONÁR, -Ă adj. 1. Care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ♦ Care rămâne în aceeaşi stare, care nu evoluează. 2. (Despre un mediu fluid, un câmp de forţe) Care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. // s.n. 1. Mic vas de război care are misiunea de a supraveghea intrarea şi ieşirea navelor într-un port. 2. Centru sanitar pentru îngrijirea bolnavilor. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. stationnaire].