CERÉSC, -EÁSCĂ, cereşti, adj. 1. Care ţine de bolta cerului², care se află pe cer², privitor la bolta cerului². 2. (în concepţiile religioase) Care se crede că vine din cer² (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul² (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer² + suf. -esc.

Ceresc ≠ pământesc

CERÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.

CERÉSC adj. 1. (ASTRON.) sideral. (Corpuri ~eşti.) 2. v. divin. 3. v. providenţial.

cerésc adj. m., f. cereáscă; pl. m. şi f. ceréşti

CER//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care ţine de cer; propriu cerului; celest. Corp ~. Boltă ~ească. 2) (în concepţiile religioase) Care vine din cer; dumnezeiesc; divin. Dar ~. 3) fig. Care încântă prin calităţi deosebite; fermecător; minunat. Voce ~ească. /cer + suf. ~esc