SUBSTITÚT, substituţi, s.m. Persoană care înlocuieşte temporar pe titularul unei funcţii. ♦ Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. – Din fr. substitut, lat. substitutus.

SUBSTITÚT s. 1. v. locţiitor. 2. v. înlocuitor.

substitút s. m., pl. substitúţi

SUBSTITÚT s.m. 1. Cel care ţine locul titularului. ♢ (În trecut) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat având acest grad; substitut de comisar regal = magistrat într-un tribunal militar care ţinea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce ţine locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care înlocuieşte un produs mai vechi. [Cf. fr. substitut, lat. substitutus].

SUBSTITÚT, substitúte, s.n. Succedaneu. [folosit în corpul DEX]