SUCÍT¹ s.n. Sucire. – V. suci.

SUCÍT², -Ă, suciţi, -te, adj. 1. Răsucit în jurul lui însuşi sau în jurul a ceva printr-o mişcare continuă şi în acelaşi sens. ♢ Expr. Că-i sucită, că-nvârtită, se spune când cineva caută să se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într-o parte. ♦ Scrântit, luxat. 3. Strâmb, încovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) În formă de spirală. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudăţenie. ♦ Care se opune bunului-simţ; nepotrivit, nefiresc. – V. suci.

SUCÍT s. v. răsucire.

SUCÍT adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.

SUCÍT adj. 1. v. contorsionat. 2. v. întors. 3. v. adus. 4. întors, învârtit, răsucit, rotit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. v. încolăcit. 6. v. cotit. 7. v. spiralat. 8. v. luxat. 9. v. încâlcit.

sucít s. n.

SUCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SUCI şi A SE SUCI. 2) (despre persoane) Care deviază de la comportarea normală. 3) (despre manifestări, idei etc.) Care vine în contradicţie cu ceea ce este firesc. /v. a (se) suci