SUPRA¹- Element de compunere care înseamnă „deasupra“, „peste“ sau care indică un sens superlativ şi care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. – Din lat. supra, fr. supra-.

SUPRA² adv. (În notaţia bibliografică) Deasupra, mai sus, înainte. [Pr.: sú-] – Cuv. lat.

SÚPRA prep. v. asupra, către, înspre, la, spre.

SUPRA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1. „Deasupra“, „peste“, „care se adaugă“. 2. „Supliment“, „adăugare“. 3. „Care trece peste o limită“, „exces“. 4. „Transcendent“, „de dincolo de lumea sensibilă“, „supranatural“. 5. „Superlativ“, „foarte“, „extraordinar“, „prea“. V. super-. [< fr. supra-, it. sopra-, cf. lat. supra].