USTURĂTÓR, -OÁRE, usturători, -oare, adj. Care ustură, care produce usturime. ♦ Fig. Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + suf. -ător.

USTURĂTÓR adj. v. batjocoritor, epigra-matic, exagerat, excesiv, exorbitant, mare, ridicat, sarcastic, satiric, scump.

USTURĂTÓR adj. 1. v. picant. 2. v. urticant.

usturătór adj. m., pl. usturătóri; f. sg. şi pl. usturătoáre

USTURĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ustură; care provoacă (multă) usturime; urzicător. 2) fig. Care conţine aluzii răutăcioase; caustic; urzicător; muşcător; înţepător; pişcător; corosiv. /a ustura + suf. ~ător