VERÍGĂ, verigi, s.f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanţ. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuinţări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braţ de apă care împrejmuieşte un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod şi un cap, care se lasa la tăierea viţei de vie. – Din sl. veriga.

VERÍGĂ s. v. inel, lanţ, verighetă.

VERÍGĂ s. 1. v. za. 2. v. toartă. 3. v. belciug.

verígă s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi

VERÍ//GĂ ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lanţ. 2) Piesă în formă de inel, având diferite întrebuinţări tehnice. 3) fig. Parte componentă a unui ansamblu, care serveşte drept element de legătură. 4) pop. Inel fără piatră, de obicei din metal preţios, purtat drept simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soţi; verighetă. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

veriga