ZĂDĂRÍ vb. IV. v. zădărî.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărţui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A aţâţa focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati.

ZĂDĂRÎ vb. v. agasa, agita, asmuţi, aţâţa, enerva, hărţui, incita, indispune, instiga, irita, întărâta, înteţi, înviora, necăji, plictisi, provoca, râcâi, sâcâi, stârni, supăra, tulbura, zgândări.

zădărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zădăráscă

A ZĂDĂR//Î́ ~ăsc tranz. 1) (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare; a aţâţa; a incita; a stârni; a întărâta; a hărţui. 2) (persoane) A bate la cap; a necăji întruna cu diferite pretenţii sau reproşuri; a zăhăi; a hărţui; a sâcâi; a sucăli; a moronci. 3) fig. (persoane) A determina la acţiuni duşmă-noase; a face să se revolte; a tulbura; a răscoli; a aţâţa; a monta. 4) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva), pentru a arde mai tare, a răscoli; a scormoni; a zgândărî. /<bulg. zadarjam, sb. zadirati

ZĂDĂRÎ́, zădărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi; sens modern (ijderi 2) din bg.)