TEST¹, teste, s.n. Probă prin care se examinează, în psihologia experimentală, unele aptitudini psihice şi fizice ale unei persoane; p. ext. materialul (fişe, tablouri, scheme etc.) cu care se face această probă. – Din fr., engl. test..

TEST², teste, s.n. Înveliş calcaros sau chitinos care protejează corpul unor moluşte, crustacee etc. – Din fr. test.

ŢEST, ţesturi, s.n. 1. Obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască ţestoasă. – Lat. *testum.

ŢEST s. 1. v. carapace. 2. (Transilv. şi Ban.) cerine. (~ pentru copt pâinea.)

tést (probă, înveliş) s. n., pl. téste

ţest s. n., pl. ţésturi

TEST¹ ~e n. Probă-standard folosită în psihologia experimentală pentru examinarea aptitudinilor psihice şi fizice ale unei persoane. /<fr., engl. test

TEST² ~e n. Strat protector, calcaros sau chitinos, care acoperă corpul unor vietăţi (moluşte, crustacee etc.). /<fr. test

ŢÉST ~uri n. 1) Capac în forma de clopot, cu care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă. 2) pop. (la broaştele-ţestoase, raci etc.) Înveliş dur, format din tegumente osoase care protejează corpul; carapace; ţeastă. /<lat. testum

test firefox -- sterge-ma

test -- sterge-ma

test – ş ţ Ş Ţ ă Ă \

TEST¹ s.n. 1. Încercare; experimentare, experiment. ♦ Probă prin care, în psihologia experimentală, se pot examina unele aptitudini fizice şi psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru această probă. 2. Determinare experimentală a rezistenţei şi funcţionării unei piese, unui aparat, unei instalaţii etc.; încercare, probă. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoaştere şi măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea şi reglarea aparatului de proiecţie. ♢ Test-meci = meci internaţional menit să stabilească o ierarhie neoficială în rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].

TEST² s.n. Carapace la foraminifere, radiolare, arici. ♦ Cochilia moluştelor. [< fr. test, cf. lat. testum].

test

test

ţest, ţesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, ţeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al şeii. 4. gaură în ţărmul râurilor unde se ascund peştii.