CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. (Despre păsări) A şedea pe ouă încălzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ♢ Expr. (Tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav. 2. Tranz. Fig. A pune la cale; a plănui, a urzi. ♦ A se gândi în tăcere şi insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trândăvi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urât; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se moleşi de trândăvie. Fata ei se clocise de şedere (ISPIRESCU). – Bg. kloči.

CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. (Despre păsări) A şedea pe ouă pentru a scoate din ele pui. ♢ Expr. (Tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a se îmbolnăvi. 2. Tranz. Fig. A pune ceva la cale; a plănui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gândi în tăcere şi insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trândăvi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente stătute) A căpăta un miros urât şi un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloči.

CLOCÍ vb. a se împuţi, (prin Mold. şi Bucov.) a se bâhli. (Apa s-a ~.)

CLOCÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

clocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clocésc, imperf. 3 sg. cloceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cloceáscă

A SE CLOC//Í se ~ésc intranz. rar (despre substanţe lichide) A-şi pierde proprietăţile pozitive (sub influenţa căldurii, umezelii etc.); a se strica; a se altera. /<bulg. kloţi

A CLOC//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre păsări) A sta pe ouă (un anumit timp) pentru a scoate pui. 2) pop. A-şi trece vremea fără nici un rost; a lenevi; a trândăvi; a lenoşi. 2. tranz. 1) (ouă) (despre păsări) A încălzi (un anumit timp) pentru a scoate pui din ele. 2) fig. (acţiuni duşmănoase) A pune la cale în taină; a întreprinde pe ascuns; a urzi; a unelti; a ţese. /<bulg. kloţi

CLOCÍ, clocésc, vb. IV. ~ (din cloc; după Miklosich, Pascu, Dicţ. Acad. Rom. şi Scriban < bg. kločă = a cotcorozi, dar care este, după toate probabilităţile, o creaţie expresivă din limba rom.)