DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. Refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ Tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ Fig. A se răsfira, a se risipi. Nişte nouraşi albi se destramă în aer. 2. Tranz. (Adesea fig.) A desface, a deşira un ghem, o împletitură etc. ♦ Tranz. A desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impurităţile şi a-l pregăti pentru cardare. 3. Tranz. A mărunţi semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie. 4. Tranz. şi refl. (Adesea fig.), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; p. ext. a slăbi. – Des¹- + tramă.

DESTRĂMÁ vb. v. dezmembra, sfărâma.

DESTRĂMÁ vb. 1. a (se) deşira, (reg.) a (se) desfira, a (se) strica, (înv.) a (se) rânji. (O ţesătură care s-a ~.) 2. v. rări. 3. a se rări, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.) 4. v. risipi.

destrămá vb., ind. prez. 1 sg. destrám, 2 sg. destrámi, 3 sg. şi pl. destrámă; conj. prez. 3 sg. şi pl. destráme

A SE DESTRĂMÁ pers. 3 se destrámă intranz. 1) (despre materiale textile fibroase sau obiecte din astfel de materiale) A se zdrenţui (prin uzare), în special pe la margini, prin desprinderea firelor unul de altul. 2) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezagrega; a se dezarticula; a se descompune. 3) (despre visuri, speranţe etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera; a se risipi. /des- + fr. trame

A DESTRĂMÁ destrám tranz. 1) A face să se destrame. 2) (materiale textile fibroase) A desface îndepărtând fir de fir în vederea unei prelucrări ulterioare. /des- + fr. trame