MĂRÍT¹, măriţi, s.m. (Înv. şi reg.) Soţ; mire. – Lat. maritus.

MĂRÍT² s.n. (Pop.) Măritat¹. ♢ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ♢ Expr. A-şi face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).

MĂRÍT³ s.n. Faptul de a (se) mări¹; mărire. – V. mări.

MĂRÍT⁴, -Ă, măriţi, -te, adj. 1. Devenit mai mare¹; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreţ, înălţat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări.

Mărit ≠ micşorat, redus

MĂRÍT s. v. bărbat, căsătorie, ginere, măritat, măritiş, mire, soţ.

MĂRÍT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, celebru, distins, faimos, ilustru, înalt, mare, nobil, renumit, reputat, vestit.

MĂRÍT adj. 1. v. extins. 2. v. dilatat. 3. v. holbat. 4. v. sporit. 5. rotunjit, sporit. (Avere ~.) 6. v. majorat. 7. v. amplificat. 8. v. preamărit. 9. v. glorios. 10. v. înălţat. 11. lăudat, preaînălţat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

mărít (mire) s. m., pl. măríţi

mărít (măritat, mărire) s. n.