NEAJÚNS, neajunsuri, s.n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajuns.

Neajuns ≠ calitate

NEAJÚNS s. 1. v. dificultate. 2. v. şicană. 3. v. vicisi-tudine. 4. neplăcere, (livr.) dezagrement. (Acest sistem comportă unele ~uri.) 5. v. dezavantaj. 6. v. necaz. 7. v. defect.

NEAJÚNS adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.

NEAJÚNS adj. v. incomparabil, inconfun-dabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic.

neajúns s. n. (sil. ne-a-), pl. neajúnsuri

NEAJÚNS² ~uri n. 1) Lipsă a unei însuşiri necesare; cusur; meteahnă; defect. 2) Situaţie dificilă; greutate; nevoie; încurcătură. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns

NEAJÚN//S¹ ~să (~şi, ~se) : ~ de cap (sau de minte) care nu are judecată să-nătoasă; prost. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns