REACTÓR, reactoare, s.n. 1. Aparat propulsor cu o cameră de ardere la care propulsia se realizează prin interacţiunea mecanică dintre gazele rezultate din acţiunea arderii unui combustibil în această cameră şi pereţii recipientului prin care se evacuează aceste gaze. 2. (În sintagma) Reactor nuclear = instalaţie complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacţie în lanţ controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacţie chimică. 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanţa într-un circuit electric; bobină cu reactanţă. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réacteur.

REACTÓR s. (FIZ.) 1. bobină cu reactanţă. 2. re-actor atomic v. reactor nuclear; reactor catalitic = coloană de sinteză; reactor nuclear = pilă atomică, reactor atomic.

reactór s. n. (sil. re-ac-), pl. reactoáre

REACT//ÓR ~oáre n. 1) tehn. Motor propulsor, instalat pe un vehicul (mai ales pe un avion), care foloseşte forţa de reacţie a gazelor de ardere. 2) Aparat sau instalaţie în care se produce o reacţie chimică sau un proces biologic. ♢ ~ nuclear instalaţie pentru pro-ducerea dirijată a reacţiilor nucleare în lanţ. /<fr. réacteur

REACTÓR s.n. 1. Aparat propulsor care foloseşte forţa de reacţie a gazelor de ardere pentru a deplasa vehiculul pe care este montat. 2. Dispozitiv pentru producerea unei reacţii nucleare prin bombardarea cu neutroni a unor anumite elemente; pilă atomică. [Pron. re-ac-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. réacteur, germ. Reaktor].