SĂPÁ, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a fărâmiţa cu sapa¹ (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânţa, a prăşi etc.). 2. A face cu sapa¹ (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un şanţ în pământ. 3. A scoate cu sapa¹ ceva din pământ. 4. A scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi şi alte elemente ale naturii) A roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici. ♦ Tranz. şi refl. recipr. Fig. A unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să(-şi) facă rău. – Lat. sappare.

ŞÁPĂ, şape, s.f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se aşterne pe suprafaţa unui element de construcţie pentru a-l impermeabiliza. – Din fr. chape.

SÁPĂ¹, sape, s.f. 1. Unealtă agricolă pentru săpat şi prăşit, alcătuită dintr-o lamă de oţel plană sau puţin concavă, fixată aproape perpendicular într-o coadă de lemn. ♦ Sapă rotativă = maşină agricolă (cu tracţiune animală) care sfărâmă, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formată la suprafaţa pământului înainte de răsăritul plantelor. ♢ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căruia se sapă gaura de sondă. 3. Piesă metalică de la partea posterioară a afetului unui tun, care se înfige în pământ la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colţurile unei case ţărăneşti. – Lat. sappa.

SÁPĂ² s.f. (Pop.) Faptul de a săpa. – Din săpa (derivat regresiv).

SÁPĂ³, sape, s.f. (La cai sau, mai rar, la alte animale) Crupă. – Cf. scr. s a p i.

SĂPÁ vb. v. fixa, rămâne, scormoni, scurma, submina, uzurpa.

SĂPÁ vb. 1. v. excava. 2. v. prăşi. 3. v. roade. 4. v. eroda. 5. v. sculpta. 6. a imprima, a întipări. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)

SÁPĂ s. v. brăzdar, cazma, fier lat, ghionoi, hârleţ, rariţă, săpăligă.

SÁPĂ s. 1. (Transilv.) târşiţă. (Şi-a cumpărat o ~ nouă.) 2. v. prăşit. 3. (IND.) trepan. (Un tip de ~ folosită în exploatările petroliere.)

SÁPĂ s. v. crupă.

sápă (unealtă, acţiunea, crupa calului) s. f., g.-d. art. sápei; pl. sápe

săpá vb., ind. prez. 1 sg. sap, 2 sg. sapi, 3 sg. şi pl. sápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sápe

şápă s. f., g.-d. art. şápei; pl. şápe

SÁP//Ă¹ ~e f. 1) Unealtă agricolă formată dintr-o lamă semicirculară de oţel, fixată pe o coadă de lemn şi folosită la prăşit. ♢ A trage (cu) ~a a prăşi. ~a şi lopata moartea. ~ rotativă maşină agricolă având ca organ de lucru discuri dinţate, cu ajutorul cărora se distruge crusta solului. 2) Munca prăşitului. A se duce la ~. [G.-D. sapei] /<lat. sappa

SÁP//Ă² ~e f. (la unele animale, mai ales la cai) Partea posterioară a trunchiului, de la şale până la baza cozii; crupă. /cf turc. sap, sb., bulg. sapa

A SĂPÁ sap tranz. 1) (solul) A lucra cu sapa (hârleţul sau alte unelte agricole). 2) (gropi, şanţuri etc.) A face prin adâncire în pământ şi aruncarea lui în afară. 3) (cartofi, morcovi, sfeclă etc.) A scoate din pământ cu sapa (hârleţul sau alte instrumente agricole). 4) (desene, figuri, litere) A grava în piatră, în lemn etc. 5) fig. A face să se întipărească; a imprima. ~ urme adânci. 6) (maluri, dealuri etc.) A deteriora printr-o acţiune îndelungată şi sistematică; a distruge treptat; a măcina; a roade. 7) fig. (persoane) A supune pe ascuns unor acţiuni de compromitere. /<lat. sapare

ŞÁp//Ă ~e f. Strat dintr-un produs hidrofug aplicat pe unele elemente de construcţie pentru a le impermeabiliza. ~ de beton. ~ de ciment. /<fr. chape