SILÍ, silésc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violenţă) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forţa. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. şi refl. A da zor, a se grăbi. ♢ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. şi intranz. A-şi da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ♢ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SILÍ vb. v. asupri, batjocori, exploata, grăbi, iuţi, împila, împovăra, năpăstui, necinsti, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, silui, tiraniza, urgisi, viola, zori.

SILÍ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a forţa, a obliga, a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. forţa. 7. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ să rezolve problema.) 8. a (se) lupta, a se sforţa, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) 9. a căuta, a încerca, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil.) 10. a se forţa, a încerca, a se sforţa, a se strădui. (Se ~ să-i câştige bunăvoinţa.)

silí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. silésc, imperf. 3 sg. sileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sileáscă

A SIL//Í ~ésc tranz. (fiinţe) A pune cu forţa (să facă ceva); a forţa; a constrânge; a obliga; a impune. /<sl. siliti

A SE SIL//Í mă ~ésc intranz. 1) pop. A acţiona într-un tempo mai rapid; a se grăbi. 2) A depune un efort maxim; a acţiona din răsputeri; a se forţa. /<sl. siliti