SMINTEÁLĂ, sminteli, s.f. 1. Tulburare a minţii, scrânteală, nebunie; p. ext. greşeală, abatere. 2. (Înv. şi pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♢ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreşit. ♢ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală.

SMINTEÁLĂ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, daună, dificultate, eroare, greşeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, pagubă, păcat, piedică, pier-dere, prejudiciu, stavilă, stricăciune, vină, vinovăţie.

SMINTEÁLĂ s. 1. v. nebunie. 2. aiureală, ţicneală, zăpăceală, (fam. fig.) ţăcăneală. (~ lui a speriat pe toată lumea.)

sminteálă s. f., g.-d. art. smintélii; pl. smintéli