SPOÍ, spoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi o suprafaţă cu un strat subţire de var; a vărui. 2. A acoperi un vas sau un obiect de metal cu un strat subţire dintr-un metal protector. ♦ Refl. Fig. A-şi însuşi în mod superficial maniere civilizate, noţiuni de cultură etc. a se ciopli. 3. A unge (pe deasupra). ♦ (Peior.) A (se) farda. – Din sl. supojiti.

SPOÍ vb. v. arginta, auri, farda, lipi, machia, murui, polei, sufla, vopsi.

SPOÍ vb. 1. v. vărui. 2. v. cositori.

spoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spoiésc, imperf. 3 sg. spoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. spoiáscă

A SPO//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un metal inoxidabil (în scop protector sau/şi decorativ); a polei; a sufla; a metaliza. ~ cu cositor. 2) rar A acoperi cu (un strat subţire de) var; a vărui. 3) (corpuri) A unge pe deasupra cu ou sau cu grăsime (pentru înfrumuseţare). 4) iron. A da cu fard; a farda; a sulimeni. /<sl. supojiti

A SE SPO//Í mă ~iésc intranz. (despre persoane) A-şi însuşi unele elemente superficiale de cultură. /<sl. supojiti