SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. Tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); a jena. 3. Refl. şi tranz. A (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita. – Lat. superare „a întrece“, „a învinge“.

A (se) supăra ≠ a (se) împăca

SUPĂRÁ vb. v. asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada, împila, împovăra, încălca, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, sătura, tiraniza, urgisi, urî.

SUPĂRÁ vb. 1. (pop. şi fam.) a se burzului, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Transilv.) a se spulbera, (fam.) a se îmbufna, a se zborşi, (fam. fig.) a se zbârli, (arg.) a se şucări. (S-a ~ tare pe el.) 2. v. certa. 3. v. înciuda. 4. v. mâhni. 5. v. nemulţumi. 6. v. enerva. 7. v. deranja. 8. a se ofensa, (livr. şi fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se şifona. (Ce te-ai ~ aşa?!) 9. v. jena. 10. v. chinui.

supărá vb., ind. prez. 1 sg. súpăr, 3 sg. şi pl. súpără

A SUPĂRÁ súpăr tranz. 1) A face să se supere; a mânia. 2) A nu lăsa să lucreze normal sau să se odihnească în linişte. 3) (despre încălţăminte şi despre îmbrăcăminte) A incomoda la mişcare. Mă supără un pantof. /<lat. superare

A SE SUPĂRÁ mă súpăr intranz. A-şi manifesta nemulţumirea (faţă de acţiunile sau vorbele cuiva) printr-o atitudine rezervată sau ostilă; a se mânia. ♢ ~ foc a se supăra foarte tare. /<lat. superare