ŞTÉRGE, şterg, vb. III. 1. Tranz. A freca suprafaţa unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanţă străină care îl acoperă. ♢ Expr. (Fam.) A şterge putina sau a o şterge = a pleca repede şi pe neobservate. (Refl.; fam.) A se şterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunţe (la ceva), a-şi lua gândul (de la ceva). 2. Tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ♢ Expr. A şterge cu buretele = a da uitării o greşeală a cuiva, a ierta. ♦ A scoate din evidenţă; a anula. 3. Refl. A-şi pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acţiunea unor cauze exterioare. ♦ A-şi pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. Tranz. şi refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ♢ Expr. (Tranz.) A şterge de pe faţa pământului = a omorî; a distruge. 5. Refl. şi tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l uşor. ♦ Tranz. (Rar.) A lovi, a izbi. ♢ Expr. (Fam.) A şterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. Tranz. Fig. (Fam.) A fura, a şterpeli. [Perf. s. ştersei, part. şters] – Lat. extergere.

A şterge ≠ a scrie

ŞTÉRGE vb. v. aboli, căra, desfiinţa, dispărea, distruge, fofila, fugi, fura, furişa, ierta, lua, nimici, pieri, rade, strecura, suprima, sustrage, zbughi, zdrobi.

ŞTÉRGE vb. 1. a curăţa. (~ praful.) 2. v. anula. 3. v. radia. 4. v. estompa.

ştérge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl., şterg, perf. s. 1 sg. şterséi, 1 pl. ştérserăm; part. şters

A ŞTÉRGE şterg tranz. 1) (lichide sau alte substanţe) A îndepărta (de pe o suprafaţă) prin frecare uşoară (cu ceva). ~ praful. 2) (urmat uneori şi de un complement indirect cu prepoziţia de) A face să devină curat sau uscat. ~ ghetele de praf. ♢ ~ putina (sau a o ~) a pleca grăbit şi pe neobservate. Cât te-ai ~ la ochi într-o clipă. 3) (texte scrise sau desene) A tăia cu o linie, considerând neadecvat sau inutil. 4) fig. A face să se şteargă. ♢ ~ de pe faţa pământului a distruge; a omorî. ~ urmele a face să dispară orice urmă. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitură cu iuţeală. ~ o palmă. 6) pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a şterpeli. /<lat. extergere

A SE ŞTÉRGE mă şterg intranz. 1) (despre fiinţe) A trece foarte aproape, atingându-se uşor (de cineva sau de ceva). 2) (despre obiecte colorate) A-şi pierde culoarea iniţială (sub acţiunea unor factori externi); a se spălăci; a se decolora. 3) fig. A nu mai fi perceput (cu ajutorul simţurilor). 4) fig. A înceta de a mai exista; a dispărea. ~ din memorie. ♢ ~ pe buze (sau pe bot) a-şi lua nădejdea de la ceva râvnit. /<lat. extergere