GROS¹, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secţiunea mai mare cuprinsă între ileon şi anus. ♦ (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Dezvoltat mult în lăţime. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depăşeşte prin volum dimensiunile obişnuite; voluminos. Carte groasă. ♢ Expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obişnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafaţă în adâncime sau de la suprafaţă până la bază. Strat gros. ♢ Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimţit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimţit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este ţesut² din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbră, ceaţă etc.) Adânc, compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. şi fam.) Mult, din plin, din belşug. Câştigă gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. S.n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelaşi fel); greu. ♢ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belşug. 2. (Pop. şi fam.) Închisoare. V. S.m. (Reg.) Buştean, trunchi; bârnă (groasă). – Lat. grossus.

GROS², groşi, s.m. Măsură folosită în comerţ pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de acelaşi fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăţi. ♢ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantităţi comerciale. – Din germ. Gros.

GROŞ, groşi, s.m. Monedă străină de argint, care a circulat odinioară şi în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

GROŞ, groşi, s.m. Monedă străină de argint care a circulat odinioară si în Moldova. – Germ. Groschen.

Gros ≠ subţire, piţigăiat

GROS s. v. arest, buştean, butuc, buturugă, ciot, închisoare, obadă, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă.

GROS adj., s. v. bădăran, grosolan, ignorant, incult, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neînvăţat, nepoliticos, ordinar, prost, simplu, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar.

GROS adj., s. 1. adj. v. gras. 2. adj. mare, voluminos. (Un tom, un dosar ~.) 3. s. mulţime, (înv. şi pop.) mijloc, (înv.) greime, greu, temei, toi. (~ul armatei.) 4. adj. v. borcănat. 5. adj. v. dens. 6. adj. v. adânc. 7. adj. v. călduros. 8. adj. adânc, grav, jos, profund, (fig.) cavernos. (O voce ~oasă; un timbru ~.)

gros adj. m., pl. groşi; f. sg. groásă, pl. groáse

gros (buştean, bârnă) s. m., pl. groşi

gros (majoritate, închisoare) s. n.

groş (monedă) s. m., pl. groşi

GROŞ ~i m. înv. 1) Monedă măruntă de argint care a circulat, în evul mediu, în unele ţări europene (Italia, Franţa, Polonia etc.). 2) Monedă rusească (egală la început cu două copeici, mai târziu egală cu o jumătate de copeică). 3) Monedă divizionară care a circulat în Polonia şi Austria. /<germ. Groschen, pol. grosz

GROS³ n. Parte mai numeroasă, mai mare din ceva (dintr-un colectiv, dintr-un ansamblu de obiecte, dintr-o lucrare etc.). /<lat. grossus

GROS² groásă (groşi, groáse) (în opoziţie cu subţire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinţă şi diametru mare. Stâlp ~. 2) (despre fiinţe sau despre părţile corpului lor) Care are multă grăsime; gras. ♢ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) neruşinat; b) (a fi) nesimţit. 3) pop. (despre femei) Care este gravidă; însărcinată. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ♢ ~ la pungă cu mulţi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare între bază şi suprafaţă. 6) Care are dimensiunea secţiunii transversale în plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre ţesături) Care este ţesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepătruns; des; dens. Ceaţă groasă. Umbră groasă. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilaţii cu frecvenţă joasă; profund; jos; grav. /<lat. grossus

GROS¹ adv. pop. fam. În cantitate mare; mult. ♢ Din ~ din plin; din belşug. /<lat. grossus