ASCUŢÍT¹ s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – V. ascuţi.

ASCUŢÍT², -Ă, ascuţiţi, -te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverşunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuţi.

Ascuţit ≠ bont, obtuz, teşit, tocit

ASCUŢÍT s. v. ascuţiş, lamă, limbă, tăiş.

ASCUŢÍT adj. v. ager, chinuitor, clarvăzător, intens, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, puternic, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, străpungător, subtil, violent, viu.

ASCUŢÍT adj. 1. tăios, (înv. şi reg.) tăietor, (înv.) ager, sâmcelat, sâmcelos. (Sabie ~.) 2. înţepător. (Vârf ~.) 3. ţuguiat, (reg.) vârfuit. (O culme ~.) 4. v. piţigăiat. 5. v. acut. 6. v. strident. 7. acut, adânc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

ascuţít s. n.

ASCUŢÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are muchie sau vârf tăios. Cuţit ~. ♢ Unghi ~ unghi mai mic de 90º. 2) fig. Care vădeşte spirit de pătrundere în esenţa lucrurilor; ager. ♢ ~ la minte deştept; inteligent. 3) (despre senzaţii, sentimente) Care se caracterizează prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorbă) Care parcă te străpunge sau te taie; tăios. 5) (despre sunete) Care are timbrul înalt; subţire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a înteţit; înverşunat. /v. a (se) ascuţi