BO͹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înşela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

BOI², boiuri, s.n. (Pop.) Trup, statură, înfăţişare, fizionomie. – Din tc. boy.

BOÍ vb. v. ademeni, amăgi, colora, farda, încânta, înşela, machia, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa, vopsi.

BOI s. v. aer, aspect, chip, expresie, faţă, făptură, figură, fizionomie, înălţime, înfăţişare, mină, obraz, statură, talie.

boí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boiáscă

boi s. n., pl. bóiuri

BOI ~uri n. pop. Înălţime a corpului la om; talie; statură. [Monosilabic] /<turc. boy

A BO//Í ~iésc tranz. pop. 1) A acoperi cu vopsea; a vopsi. 2) (un colorant) A introduce într-o soluţie pentru a da culoare; a vopsi. 3) A da cu fard; a vopsi; a farda; a machia. [Sil. bo-i] /Din boia

bói (-iuri), s.n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Şeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi.