DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la “, „de“ sau „din“) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.

DÁTĂ, date, s.f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicaţia acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). II. Fiecare dintre numerele, mărimile, relaţiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obţinute în urma unei cercetări şi urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date.

DATĂ, date, s.f. – V. DÁTĂ s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiţie, ursită, uz, uzanţă, zodie.

DÁTĂ s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă ...) 3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăţi am fost pe deal.)

DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)

datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. şi pl. dateáză

dátă (soartă, obicei) s. f.

dátă (momentul unei întâmplări, oară) s. f., g.-d. art. dăţii; pl. dăţi

dátă (calendaristică, a unei probleme) s. f., pl. dáte

DÁT//Ă² dăţi f. Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; oară. O singură ~. Ultima ~. ♢ De altă ~ din trecut; de cândva. O ~ pentru totdeauna definitiv; categoric. De fiecare ~ de câte ori are loc. De ~a aceasta în cazul de faţă. /<fr. date

DÁT//Ă¹ ~e f. 1) Timpul precis când s-a produs sau urmează să se producă un fapt, un eveniment. ~ istorică. 2) Indicaţie a acestui timp pe un act. 3) la pl. Fapte concrete cunoscute care servesc drept punct de plecare pentru cercetarea unei probleme sau pentru a trage o concluzie. ~e ştiinţifice. /<fr. date

A DAT//Á ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-şi trage existenţa. /<fr. datez

DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raţionament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].

DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-şi avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].

DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicaţia acestui timp. [< fr. date, it. data].