DIELÉCTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s.n. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ♢ Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conţine între armături o substanţă izolatoare şi capacitatea aceluiaşi condensator când conţine între armături aer sau vid. 2. S.n. Material izolant din punct de vedere electric şi care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.

DIELÉCTRIC s., adj. v. izolant.

dieléctric adj. m., s. m. (sil. di-e-), pl. dieléctrici; f. sg. dieléctrică, pl. dieléctrice

DIELÉCTRI//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi substantival (despre substanţe, materiale) Care izolează curentul electric; cu proprietăţi de izolare a curentului electric. 2) (despre medii) Care conduce rău curentul electric; rău conducător de curent electric. [Sil. di-e-] /<fr. diélectrique

DIELÉCTRIC, -Ă adj. Izolant electric. // s.n. Mediu rău conducător de electricitate. [< fr. diélectrique].