DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. şi refl. 1. A (se) împărţi în mai multe părţi, grupuri etc. ♦ Tranz. (Spec.) A efectua o împărţire aritmetică. ♦ Tranz. (Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înţeleagă sau a nu se mai înţelege între ei; a (se) despărţi, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

DIVIZÁ vb. 1. v. împărţi. 2. a fragmenta, a împărţi, a segmenta. (A ~ o frază în propoziţii.) 3. v. fi-siona.

divizá vb., ind. prez. 1 sg. divizéz, 3 sg. şi pl. divizeáză

A DIVIZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operaţiei aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărţi. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser

A SE DIVIZ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părţi; a se împărţi; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înţelege. /<fr. diviser

DIVIZÁ vb. I. 1. tr. A împărţi, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărţire; a împărţi. 2. tr., refl. A (se) despărţi în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].