GLÉZNĂ, glezne, s.f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porţiunea articulaţiei tibiei cu tarsul. ♦ Proeminenţă osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subţire a gambei, situată deasupra articulaţiei tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier şi chişiţă. – Din sl. glezinŭ, glezna.

GLÉZNĂ s. (ANAT.) (pop.) oul-piciorului.

gléznă s. f., g.-d. art. gléznei; pl. glézne

GLÉZN//Ă ~e f. 1) (la om) Parte a piciorului care cuprinde porţiunea articulaţiei tibiei cu tarsul. 2) Proeminenţă osoasă formată în această parte a piciorului. 3) Parte mai subţire a gambei, situată deasupra articulaţiei tibiei cu tarsul. 4) (la unele animale) Porţiune a membrului cuprinsă între fluier şi chişiţă. [G.-D. gleznei] /<sl. glezinu, glezna