MAT¹ s.n. Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părţi, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♢ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.) ♦ (Cu valoare de interjecţie) Cuvânt cu care se anunţă această situaţie în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

MAT², -Ă, maţi, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; şters². 2. (Despre sticlă; p.ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparenţă. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanţă slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.

MAŢ, maţe, s.n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin¹. ♢ Expr. A-i chiorăi (cuiva) maţele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ♢ Compuse: (Iht.) maţe-negre = scobar; (fam.) maţe-goale = om sărac; maţe-pestriţe = om rău şi foarte zgârcit; maţe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

MÂŢ, mâţi, s.m. (Pop.) 1. (Pop.) Cotoi, motan, pisoi; p. restr. puiul (de sex masculin al) pisicii. 2. Mâţişor (2). – Din mâţă (derivat regresiv).

Mat ≠ strălucitor, străveziu, transparent

MÂŢ s. v. ament, cotoi, motan, pisoi.

MAŢ s. v. intestin.

MAT adj. 1. v. opac. 2. lăptos. (Un geam ~.)

mat adj. m., pl. maţi; f. sg. mátă, pl. máte

mat s. n., pl. máturi

maţ s. n., pl. máţe

mâţ s. m., pl. mâţi

MÂŢ ~i m. 1) pop. Masculul pisicii. 2) Pui de mâţă; pisoi. /Din mâţă

MAŢ ~e n. pop. (la om şi la unele animale) Parte a aparatului digestiv în formă de tub cuprinsă între stomac şi anus; intestin. /<lat. matia

MAT² n. Situaţie în cadrul unei partide de şah, în care regele uneia dintre părţi nu-şi poate părăsi locul fără a fi prins, determinându-se în felul acesta sfârşitul partidei în valoarea părţii adverse. /<fr. mat, germ. Matt

MAT¹ ~ă (maţi, ~e) 1) Care este lipsit de luciu; fără strălucire. 2) (despre sticlă) Care este lipsit de transparenţă; fără transparenţă. 3) (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fără rezonanţă; şters; surd. /<fr. mat, germ. matt

MAT s.n. Situaţie la jocul de şah în care regele uneia dintre părţi este într-o poziţie în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♢ A face (pe cineva) mat = a câştiga o partidă de şah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].

MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; şters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanţă. [< fr. mat].